Repere Biografice "Profesional 1976-2002" (articolul a aparut pe Internet cu titlul "Expunere de motive si explicatii" cu ocazia infiintari m@rkINVENT-I.M. III in primavara lui 2006)

Martie 2006. Suntem la începutul mileniului III d.H. Vremuri de cumpana in multe privinte ale societatii umane in ansamblul ei. Nu voi puncta aceste privinte in totalitatea lor, nu am facut inca un inventar, dar le simt, stiu ca le traim, adesea fara sa reusim sa le constientizam prinsi fiind in valtoarea vietii mai vijelioasa acum ca niciodata. Ma voi indrepta rapid catre scopul setului de documente ce urmeaza, legat de prezentarea in detaliu a demersului meu profesional care anul acesta implineste cinci ani de la ultimul segment antreprenorial lansat - Marketing I.T. Setul de documente are si alte valente asa cum se va vedea, legate de integrarea si evolutia noastra in UE si chiar de evolutia UE.

Experienta mea de pana acum, in mare parte nefericita, imi spune ca a venit vremea pentru o detaliere a acestui demers pentru a explica o anumita stare de lucruri, pentru a explica si consolida rezultatele de pana acum si pentru a întarii dar si orienta mai fin etapa urmatoare.
A venit un îndemn in a scrie aceste randuri si in urma accesarii unor pagini web si documente ale UE si nu in ultimul rand datorita implicarii în proiecte profesionale nationale importante, in primul trimestru al acestui an. Aceste proiecte sunt legate de Strategia Nationala CDI pentru 2007-2013, de dezvoltarea de retele de interese socio-profesionale si de cercetare si dezvoltare de afaceri.

Astfel, raspunzand invitatiei onorante de a exprima opinii si propuneri legate de viitorul CDI in România, am prezentat o propunere de proiect care vine exact in întâmpinarea nevoilor resimtite de mai mult timp pe plan european si national dar si a unei stari de fapt pe care o traim. Aceasta stare de fapt este evident rezultatul evolutiei societatii omenesti care a înregistrat numeroase si semnificative progrese evidente pentru binele general dar si o seama importanta de efecte nefaste.

Concluzia la care am ajuns de ceva vreme si care a fost semnificativ intarita zilele acestea constata lipsa unui instrument important si valoros in domeniul cunoasterii si a consemnarii globale a evolutiilor istorice si implicit a starii de fapt actuale. Un model - sa-i spunem "MODELUL" care nu poate fi decat informatic, complex si distribuit la nivel mondial, care sa ne spuna cu claritate, atât cât ne putem permite astazi, unde suntem si cum am ajuns aici. Un model din care evident exista multe parti la ora actuala consemnate in lucari de specialitate si in instrumente electronice dar nu in forma cea mai potrivita pentru o reala eficienta, pentru excelenta in cunoastere, pentru excelenta in dezvoltare.

Si cum oare am putea sa mergem mai departe facand cu adevarat doar acele lucruri de folos si eliminand balastul din gândirea si preocuparile noastre fara sa demaram lucrarea pentru realizarea acestui model? Stiu ca nu se poate.

Dar nu poate fi obiectivul acestui document abordarea unui subiect destul de complex ca acesta si interdisciplinar in foarte mare masura. Se cere un studiu pentru aceasta. De aceea voi face doar cateva observatii care sa ma ajute in construirea documentelor urmatoare si in sustinerea obiectivelor propuse.

Ele se constituie ca parte intr-un raspuns la intrebarea strans legata de activitate mea profesionala dintodeauna si la unele nedumeriri ale celor cu care interactionez: "Este posibil astazi sa inovezi in multiple domenii fara aparenta legatura intre ele si mai ales fara sa ai studii realizate in mediul universitar sau academic?". Altfel spus este posibila o specializare care s-ar putea numi "Inventica" care sa semene cu cea numita "Management" si in care, asa cum un bun manager obtine succese deosebite indiferent de domeniul de activitate (la trecerea de la un domeniu la altul), tot asa un specialist in Inventica poate sa obtina succese deosebite in a inova si a inventa in domenii diverse. Raspunsul meu este DA. Si nu este o noutate majora in ceea ce spun. La Iasi exista deja un institut de inventica care are si cateva filiale. Probabil si in alte locuri din mediul international vom intalni astfel de institutii.

De asemeni, pentru partea a doua a întrebarii mele, se poate face un inventar al persoanelor autodidacte care chiar nu au avut si nu au nevoie sa urmeze multiple forme de învatamant organizat pentru a se instrui si a devenii specialisti in diverse domenii. Este suficient sa primeasca invatatura elementara de a scrie si de a citi si bineânteles de zestrea complexa mostenita la nastere care sa-i permita un astfel de demers (ocazional pot apela la sedinte de asistenta si consultanta pentru cunoasterea si intelegerea operativa a unor aspecte mai dificile). Mai mult daca un astfel de individ a primit la nastere si calitati sau chiar talent de intreprinzator, el va fi cel care va crea scoli si programe de învatamant si dezvoltare personala socio-profesionala.

Un alt aspect constata ca a inova nu este totuna cu a cerceta in sensul academic al termenului. Poti sa fi un inventator prolific, chiar daca limitat, si fara sa realizezi o cercetare conforma cu standarde larg recunoscute (dar aproape niciodata unanim). Este perfect adevarat ca aprofundarea unui domeniu, specializarea si superspecializarea si-au avut si isi vor avea rolul lor deosebit de important in ingineria cunoasterii si in inventica dar asta nu are legatura cu ce discutam.

Toate acestea sunt rupte din realitate. Si aici trebuie sa observam ca realitatea este unica si nu tine cont de parerile noastre. A sti este in mod covarsitor relativ. A crede sau a presupune este de cele mai multe ori insuficient.

Sa vedem deci care sunt cateva observatii asupra starii de fapt actuale, sa-i spunem SFA, care explica de ce sunt asa, firesti de altfel, realitatile expuse mai sus:
• pentru ca exista un numar relativ mic de paradigme cu care se poate modela cea mai mare parte a realitatii cunoscute si accesibile. Astfel spus elementele esentiale ale organizarii realitatii considerata dinamic, in evolutia ei. (Asta este esential si pentru construirea MODELULUI care devine astfel relativ simpla).
• pentru ca aceste paradigme le poti cunoaste intr-un timp relativ scurt (mai scurt decat durata studiilor superioare actuale) iar odata cunoscute pot spune exagerand putin, ca ai cunoasterea la degetul mic, in sensul ca a excela in cunoastere este mai degraba o problema de timp, de capacitate de munca, de interes, de seriozitate si de caracter decât de alte aspecte. Cu singura exceptie - sistemul de parametri "capacitate de aprofundare - rezolutia gândirii", care tin de zestrea nativa si modul cum educam, antrenam si dezvoltam acest tandem. Problematica este desigur ceva mai complexa dar ma opresc la ceea ce consider suficient de relevant pentru obiectivul propus.
• pentru ca dezvoltarea electronicii, informaticii si a comunicatiilor fac aceste lucruri mult mai simple astazi decat acum 25 de ani cand am descoperit mare parte din aceasta realitate (multe din propunerile de proiecte dintr-un portofoliu de circa 80 pe care il detin isi au originea in preocuparile incepand cu 1978)
• pentru ca dezvoltarea indicata mai sus precum si cea din doeniul transporturilor si al liberei circulatii a oamenilor a crescut semnificativ volumul si nivelul schimburilor culturale ceea ce a reprezentat pentru gandire un efort foarte mare si intens de a se acomoda cu noile cunostinte, as zice chiar cu noul mediu de gândire si câmpul mental, mai "agresive" astazi
• pentru ca gandirea noastra a constatat ca nu este chiar atat de performanta cum ne mai place inca sa o consideram. Si asta pentru ca modelele de gandire primite in educatia socio-profesionala traditionala nu mai reflecta nivelul la care bagajul de cunostinte, experienta socio-profesionale si cultura societatii umane au ajuns. (Din pacate insa discrepantele intre oameni la acest capitol sunt catastrofale - cred ca exista inca diferente intre oameni cel putin de nivelul sutelor de ani ceea ce explica marile probleme de comunicare interumana. De aici rezulta si gravitatea si multitudinea conflictelor interumane fapt ce reprezinta principala cauza a modului de trai prost ce caracterizeaza viata majoritatii oamenilor)
• pentru ca, cu toate cele de la punctul anterior, gandirea a castigat in eficienta prin dinamica la care a fost supusa, prin cresterea nevoii de interoperabilitate, relationare si combinare necesare din ce in ce mai mult in analiza situatiilor, luarea deciziilor si executarea muncii psiho-intelectuale.
• pentru ca totusi au loc salturi calitative in procesele de gandire ceea ce conduce la modernizarea acesteia
• pentru ca totusi se dezvolta solutii noi de invatare, educatie si antrenament (domeniul e-learning, aplicatiile 3D interactiv, etc.)

Aceste parti consemnate din realitatea pe care o traim explica cel putin partial cele sustinute mai sus. In incheierea acestui document si in urma recitirii lui voi face unele însemnari cu caracter de concluzie referitoare la ce ar fi de facut si anume:
• construirea unui program in cadrul caruia sa se lucreze la MODEL.
• in cadrul acestui program trebuie sa identificam prezentul pentru a sti unde suntem
• in cadrul acestui program trebuie sa construim si sa simulam scenarii de dezvoltare
• in cadrul acestui program trebuie sa inventariem toate programele si proiectele existente sau care se propun a fi lansate. Aceasta baza de date trebuie analizata (daca nu se face inca) pentru a stabili care eforturi vor trebuii integrate in cooperare si care vor fi stimulate sa se dezvolte pe baza liberei initiative si a competitiei oneste, loiale, de calitate si inteligente. Trebuie redusa la maxim redundanta atunci cand nu tine de epistemologic. Trebuie eliminata risipirea resurselor sau disiparea acestora cand nu a fost programata pozitiv.
• in cadrul acestui program trebuie sa creem, asa cum se si prevede de astfel de mult timp la nivelul UE si cum s-a propus si in programul de construire a viziunii nationale CDI, un mediu electronic complex, puternic pentru a sustine colaborarea nationala si internationala
• multe componente ale acestui program rezida in multitudinea de programe si proiecte in desfasurare sau care se vor lansa. Efortul trebuie indreptat catre STANDARDIZARE si INTEGRARE in MODEL.
• si desigur multe altele care se integreaza in acestea sau chiar le completeaza si pe care le vom descoperii in fazele de proiectare, implementare si executie.

Istoria unei intreprinderii si a catorva inventii sau 5 ani de Marketing I.T., 30 de ani de spirit întreprinzator GabiNic

In cele ce urmeaza voi prezenta ceea ce a facut posibil sa construiesc proiectul "Modelul informatic detaliat al realitatii cognoscibile"

Aceasta parte este scrisa intr-un stil cu accente literare care sper sa nu deranjeze. Daca va plac amintirile din copilarie puteti citi in continuare cateva randuri dedicate perioadei.

Prima comunicare stiintifica am sustinut-o la 12-13 ani (1976) la un simpozion pe teme de ecologie organizat cred de Palatul Pionierilor si care s-a desfasurat la sala de conferinte din vremea aceea de la Gradina Botanica. A fost si prima aparitie la TVR la Telejurnal.

In scoala am fost foarte activ (pana intr-a opta) in activitati din afara orelor de curs si extrascolare dovedind interes si preocupare pentru o gama larga de activitati - am avut o adevarata pasiune pentru cunoastere. Astfel am participat la olimpiade pe scoala si pe sector la matematica si fizica (cred si la chimie - cel putin de acestea imi amintesc), la activitatile de micromilitieni, la concursurile "Sanitarii priceputi", la cercurile de Stiintele naturii (la nivel de sector) si Istorie (la Palatul Pionierilor). Am participat la activitati artistice - cenaclu literar si teatru scurt in limba germana. Am facut sport in afara scolii: inot, tenis de camp si fotbal (la Sportul Studentesc). Am aparut in revista Liceului Dimitrie Bolintineanu. Am cantat in fanfara liceului timp de mai bine de 7 ani cu care am participat impreuna cu corul la numeroase concursuri "Cantarea Romaniei" si la festivaluri - Serbarile Marii la Constanta. Am cantat pe numeroase scene de prestigiu din Romania (Opera Romana, Sala Palatului, Ateneul Roman, Sala Polivalenta, Radiodifuziune s.a.).

Tot la 12 ani am facut primul plan de afaceri care nu era chiar un plan de afaceri ci mai degraba bugetul aferent acestuia, care buget nu era chiar buget deoarece continea doar partea de venituri (la 13 ani nu prea aveam cheltuieli iar veniturile ar fi venit desigur din servicii. Materialele, revelatori, etc. erau din sponsorizari parintesti). Dar arata bine. Am lucrat ceva timp sa-l calculez dar rezultatul era mai mult decat multumitor - estimam sa castig circa 20.000 de lei lunar (in 1977 mama nu stiu daca ajunsese la 2000 de lei pe luna) din activitati de foto (aveam laborator foto) din electronica si din mecanica auto - ma pasionau masinile (si evident fetele caci sunt de nedespartit).

Pana aici a fost partea frumoasa a vietii (pana intr-a noua mai precis). Tot in acea perioada am iesit de trei ori din tara, in vacante, in RDG de doua ori si in Iordania o data (tata lucra ca sudor la constructia de cazane termice in strainatate). Atunci a fost un prim moment de largire a orizontului cultural (am traversat Siria, Turcia si Bulgaria venind din Iordania).

Am intrat in liceu pe care incepand din clasa a X-a l-am facut mai mult acasa. Caderea a inceput spre sfarsitul clasei a IX-a. Intr-a XI-a am ajuns la 360 de absente intr-un an si bineinteles in consiliul profesoral. Am ramas corijent la matematica (sic), romana si geografie. Cu greu am reusit sa trec clasa. De fapt nu am ramas repetent in liceu datorita indulgentei profesorilor care in baza "acumularilor de imagine" din generala au fost mai mult decat ingaduitori cu mine. S-au facut si unele interventii in favoarea mea. In a XII-a am avut o corijenta. Am reusit sa ma concentrez si am rezolvat-o apoi am luat relativ bine bacu' dar am ratat admiterea la Institutul de marina "Mircea cel Batran" cu nota 4,90 (dupa ce am iesit cu o ora mai devreme din examen si la fizica si la matematica). Daca as fi facut contestatie cu siguranta cursul vietii ar fi fost altul. Dar se zice ca exista destin.

Liceul a fost poate cea mai neagra perioada din viata din punct de vedere social. Dar ii datorez perioadei formarea mea ca cercetatator si filozof, rigoarea stiintifica (cand nu mergeam la scoala stateam acasa si gandeam, ma framantam, studiam, dezbateam adanci probleme existentiale). Acum mi-am format abilitati de gandire deosebite, mecanisme de abordare globala si unitara a problemelor. Acum am facut planul de dezvoltare pe termen mediu si lung. Acum am imaginat schema sistemului filozofic care mi-a calauzit toata gandirea si demersul profesional mai departe in viata (evident cu dezvoltari ulterioare). Acum isi are radacina majoritatea proiectelor pe care in ultima perioada le-am reluat cu unele dintre ele mergand spre finalizare. Acum am inceput studiul informatiilor, comunicarii si problematicii acestora. La liceu am studiat electronica si telecomunicatii facand practica la Electromagnetica (astazi Emcom-Siemens). Tot din perioada a plecat proiectul "MODELUL sistemului de cunostinte al omenirii si al experientei acesteia despre realitate" pe care l-am lansat la Sinaia in mai 2005 ce-i drept intr-o abordare tehnologica.

Armata am facut-o la transmisiuni cu specializare in goniometrie si activitate practica in cerecetarea radio (militara nu tehnica). In perioada armatei mi-am limpezit mintea si sufletul. Tot din aceasta perioada dateaza preocuparile pentru panouri tehnice (electromecanice) folosite in comunicarea pentru educatie si invatamant.

In 1984 am terminat armata si m-am angajat la Intreprinderea Antrepriza Montaj si Reparatii Centrale Termice unde lucrau si parintii. Aici am invatat multe, am practicat cu succes, am avansat rapid si am obtinut apreciere profesionala desi nu oficiala ("viata" a fost intodeauna extrem de zgarcita cu mine la capitolul laude, aprecieri si bani). Aici am facut pentru prima oara la 23 de ani primul ciclu complet de afacere.

Poate sa para curios dar este perfect adevarat. Primisem cadou de la parinti si de la sotie "Enciclopedia Geografica a Romaniei" - un tom de 1000 de pagini mai greu decat ceaslovul de la Mitropolie, care costase la vremea aceea 600 de lei (eu castigam cam 2200). Aici am gasit o harta cu majoritatea intreprinderilor din Bucuresti - prima mea harta de marketing (in timp ce primul dictionar in domeniu il am din 1979). Mergeam din intreprindere in intreprindere si cautam lucrari (ma saturasem de mers in delegatii prin tara desi fusese o perioada frumoasa si benefica pentru cultura mea socio-profesionala si comunicarea cu oamenii). Apoi mergeam la discutii la conducere, intocmeam documentatiile tehnice ale lucrarilor, negociam devize de articole de lucrari, mergeam cu contracte la semnat. Aprovizionam lucrarea de mult ori carând cu carca echipamente de automatizare, materiale si scule (inclusiv cand lucram in provincie si ma deplasam preponderent cu trenul). Realizam lucrarile de montaj si reparatii impreuna cu colegii pe care de multe ori ii coordonam. Apoi puneam in functiune agregatele (cazane de apa calda si abur de mica si medie presiune functionand cu combustib lichid sau gazos). Asiguram probele tehnologice si predam lucrarea la beneficiar. Inchideam lucrarea si din punct de vedere scriptic si financiar mergand cu actele pentru a ne lua banii. Eram consultat in realizarea pontajelor mele si ale colegilor (de multe ori mai in varsta ca mine).

O perioada aparte a fost cand am lucrat la Constanta in Santierul Naval, pe nava Oltenia - un petrolier de 150.000 tdw. Instalatiile specifice, automatizarile pneumatice si atmosfera de acolo mi-au completat in mod fericit pregatirea si cultura profesionala si muschii de la picioare (alergam zilnic din fundul calei pana pe cos, pe orizontala si pe verticala pentru a indeplini sarcinile de servici.

In 1987 sotia a nascut. Am ales sa renunt la serviciul care ma trimitea de multe ori in provincie si m-am angajat la Fabrica de relon Panduri din Bucuresti ca electrician automatist de intretinere. O slujba destul de diferita in special d.p.d.v. al culturii profesionale. Aici mi-am extins intr-o masura importanta gama de activitati si abilitati profesionale. Dupa un an m-am certat rau cu maistrul si mi-am dat demisia (ceea ce era un gest de curaj in acele vremuri). Fiul nostru abia facuse doi ani si sotia trebuia sa se intoarca la servici. Asa ca am profitat de situatie si am ramas cu el acasa mai ales ca aveam o noua activitate care-mi solicita curiozitatea si interesul - tricotatul la masina de tricotat mecanica cu cartele - un Singer produs sub licenta in Japonia si adus de tata din Iordania cu ani in urma.

Ce nu am spus este ca prima afacere profitabila in care am fost angajat (evident fara salariu pentru ca la 13 ani nu aveam carte de munca) a fost cu masini de tricotat aduse de parinti din RDG, desigur fara licenta pentru activitate de comert. Dar era la moda si probabil ati observat ca nu da bine sa nu fii in ton cu moda.

Revin spunand ca am rugat o prietena sa-mi traduca cartea tehnica din engleza (pe care nu o stiam, la fel ca si astazi de altfel) si am invatat de unul singur si destul de greu sa tricotez. Daca am invatat sa fac totusi pulovare de iarna si bluzite de vara (aveam zeci de modele ca posibilitati) nu se poate spune acelasi lucru despre vanzarea lor. Cum marketingul nu prea se preta la activitatile de comercializare a ceea ce produceam (de fapt a cum produceam) si cum niciodata nu m-am priceput la varianta autohtona (de import) a business-ului - bijnita la coltul strazii, m-am ales cu bani putini si cu un sac de materie prima - lana, macrame si pna (cu litere mici) neutilizat (materialele noastre aveau unele probleme datorita neuniformitatii firului; in plus difereau codurile si standardele de dimensiune si calitate a acestora fata de cele acceptate de masina) care cred ca si-au gasit locul in salteaua unui pat.

O alta activitate pe care o faceam in aceasta perioada era cinematografia la domiciliu. Cumparasem un aparat de filmat rusesc pe 8mm cu doi ani in urma si completasem dotarile din atelierul foto in consecinta. Imi preparam singur majoritatea solutiilor pentru prelucrarea peliculei deoarece nu se gaseau in comert. Am si acum laboratorul pe care nu am apucat sa-l dezafectez desi nu l-am mai folosit din 1990 (ultimele filme facute au fost la revolutie).

Si tot in aceasta perioada am mai facut: un curs de ghid montan la BTT, multe lucrari de mecanica auto pe autoturisme Oltcit si Dacia (inclusiv demontat-montat motor si cutie de viteza de pe si pe autoturism si interventie in cutia de viteza de la Oltcit - asistat doar de carte) si bineinteles tot ce tinea de reparatii casnice - instalatii, aparatura electrocasnica si electronica (sa nu credeti ca nu am facut si stricaciuni). Aveam la vremea aceea un laborator foto si un atelier foarte bine dotate din care lipseau putine piese importante.

La inceputul lu 1990 m-am reangajat la IAMRCT unde am lucrat pana in iunie cand consemnez prima intreprindere autorizata infiintata, impreuna cu un coleg de servici si bun prieten, pe Decretul Lege 54 din '90 - o asociatie cu scop lucrativ cu obiect de activitate in domeniul instalatiilor electrice si automatizarilor industriale. Din pacate (sau poate nu - stie el destinu') in iulie 1990 am parasit tara plecand in Olanda (in mod legal beneficiind de unele inlesniri asigurate de guvernul olandez) si nu am apucat sa fructific perioada.

Aici am produs o gramada de inovatii si idei de cercetare pentru inventica (locuiam intr-un camp de refugiati unde nu prea aveam ce sa facem in afara de a ne studia intre noi si a ne lasa studiati de autoritatile olandeze). Camp-ul era amenajat intr-o fosta inchisoare si eram foarte multi oameni acolo din toate colturile lumii, de toate rasele si religiile, de conditii sociale diverse. Tot aici am contactat pentru prima oara un birou de consiliere si servicii pentru proprietate intelectuala.

Dupa un an m-am intors si dupa putin timp m-am angajat la Filiala de Distributie a Energiei Electrice Bucuresti sprijinit de o ruda foarte apropiata. Aici am efectuat lucrari cu care eram obisnuit si in plus am invatat ce inseamna sa lucrezi in statii si retele energetice de medie tensiune si disciplina ceruta cu strictete in acest domeniu. Am lucrat atat in statii electrice cat si pe teren in gerul iernii, sapand in pamantul inghetat pentru a intervenii la reteaua electrica subterana. A fost cel mai greu si cel mai neplacut serviciu deoarece perioada petrecuta in Olanda avusese un efect deosebit de stresant asupra psihicului meu si nu mai suportam cu usurinta foarte multe lucruri. Nici echipa in care lucram nu semana de loc cu cele dinainte. Dupa trei luni de zile mi-am dat demisia.

Dupa alte cateva luni inregistram la Registul Comertului, cu un alt prieten si ruda in acelasi timp, NIMO Serv Com Prod s.r.l. Incepea primul segment antreprenorial si debutul in lumea tehnicii de calcul. NIMO a functionat efectiv doar in 1992 din mai pana la sfarsitul anului. Activitatea de comert cu amanuntul in piata nu a adus un castig semnificativ nici financiar nici in planul experientei profesionale desi era o activitate noua. In schimb, in 1992 inainte sa infiintam NIMO, am cumparat primul calculator, un HC care incarca datele si programele de pe caseta si afisa imaginea la televizor. Preocuparile si studiile incepute in liceu au revenit in actualitate cu completarile ce avusesera loc intre timp. Ma obseda ideea codificarii realitatii si reprezentarile acesteia intr-un mod optim pentru a facilita comunicarea.

Aici se impune o paranteza. Uitandu-ma in urma constat ca daca firul rosu referitor la preocuparile mele de pana acum a fost dezvoltarea societatii pe de o parte si a intreprinderii pe de alta, problema principala careia i-am acordat maxima importanta a fost comunicarea deoarece am constatat inca din liceu marile probleme existente in acest aspect esential pentru buna functionare a societatii, social si profesional deopotriva. Iar in cadrul problematicii comunicarii m-a obsedat reprezentarea acesteia si modalitatile cele mai bune de a o realiza in complexitatea ei.

Si daca tot suntem in paranteza trebuie sa spun care era programul de investitii si dezvoltare pe care m-i l-am propus, cred, putin dupa terminarea armatei: intreprindere de construirea de autoturisme, intreprindere pentru aparatura pentru automatizari, universitate si o fundatie pentru asistenta sociala la care s-a adaugat mai tarziu un lant international de servicii.

Revenind la NIMO. In toamna lui 1992 am schimbat calculatorul cu un HC cu unitate de discheta externa de 5". A fost un pas important deoarece a trecut de la SO Basic la CP/M si la aplicatii de calcul tabelar, baze de date, procesare de text si grafica computerizata. Faceam si ceva programare in cautarea solutiilor la problemele amintite. La vremea aceea am descoperit importanta lucrului cu ferestre si atunci cand a aparut Windows-ul in viata mea (s-a intamplat cand m-am angajat la QBIT in toamna lui 1993) am fost printre primii care l-am imbratisat. Gandirea mea practic astepta aceasta revolutie in informatica. Incepand de atunci am invatat singur in proportie de 95% din tot ce stiu acum in materie de utilizare de programe. La nici un program nou (pana acum putin timp) nu am citit instructiunile de instalare si utilizare (cu foarte putine exceptii si atunci foarte punctual) inainte sa-l folosesc (si acum am prostul obicei sa instalez programe noi fara sa citesc instructiunile). Pur si simplu il instalam si-l utilizam. Rareori ma poticneam si doar atunci apelam la HELP (dar asta m-a si costat in cateva randuri si a fost tare usturator cand am constatat). Rareori am tinut in mana un manual tiparit de instructiuni. "Urasc" (este un sentiment pe care nu l-am avut niciodata in realitate) aproape tot ce este tiparit. Rareori, raportat la nr. de programe instalalte si utilizate, am cerut ajutorul cuiva. Astazi lucrul acesta este aproape banal, datorita dezvoltarii extraordinare pe care Windows-ul a avut-o si experientei utilizatorilor care a crescut. Dar in '94 era ceva.

Intorcandu-ma un pic, in '92 am facut si un curs de consilieri de firma la Agentia Universitara "Inventa" unde am avut materii care acopereau cam toata activitatea unui IMM cu exceptia bineinteles legata de domeniul de activitate care tine evident de specialitate. Aici mi-am completat cunostintele referitoare la inventii si la proprietatea intelectuala.

La inceputul verii lui 1993 am inceput sa caut ceva de lucru deoarece aveam nevoie de bani. Am lucrat ca agent de vanzari pentru produse promotionale si mai apoi pentru putin timp pentru birotica si IT. Asa am cunoscut QBIT unde m-am angajat in toamna lui '93 si unde am lucrat pana in 2001 facand deopotriva munca fizica si intelectuala, tehnica, comerciala si administrativa. A fost un mediu foarte primitor din cele mai multe puncte de vedere deoarece aproape toata perioada cât am lucrat acolo a fost sub semnul unor mari framântari, a unui proces personal de restructurari profunde la nivelul filozofiei si a modului de viata pe alocuri. Dar aceasta nu are legatura imediata cu subiectul acestei scrieri desi este legata atunci cand vorbim de filozofia cunoasterii si a vietii. A fost un mediu deosebit de ingaduitor fata de unele probleme pe care le aveam si desi a existat un interes clar de a fi sprijinit in acest sens (pentru ceea ce faceam acolo si pentru loialiatea mea) au fost situatii in care lucrurile acestea ar fi putut sa nu mai conteze. Regret toate acele probleme.

La QBIT am lucrat aproape de IBM Romania dar si de cateva firme romanesti in domeniu care s-au dovedit foarte bune in ceea ce faceau. Accesul la informatie si documentatie tehnica referitoare la inalta tehnologie a fost deosebit de important. Atat d.p.d.v. tehnic cat si comercial. Practica de vanzari dar si de marketing (mult mai putin din pacate decat simteam eu nevoia) mi-a completat pregatirea. Posibilitatea de a participa la unele sesiuni de instruire la IBM a contat. Oportunitatea de a da examene si de a obtine diplome internationale de la IBM a contat mult dupa ce am infiintat Marketing IT. De asemenea practica utilizarii tehnicii de calcul de nivel mic si mediu (AS/400 - astazi iSeries si i5, statii UNIX RS/6000 - astazi pSeries si p5), atat calculatoare cat si periferice, precum si zecile (sau mai mult) de asamblari, instalari si configurari de echipamente au contribuit semnificativ la experienta profesionala. Zecile sau sutele de instalari si configurari de SW de asemenea. Accesul in platforme tehnologice SW cum ar fi mediile colaborative, bazele de date si sistemele ERP si-a adus contributia. Implicarea interumana cu colegii, partenerii, furnizorii si clientii firmei a beneficiat din plin de experienta acumulata inainte de '89 dar s-a si perfectionat. In 2000-2001 o parte a problemelor personale de care am vorbit mai mult s-au rezolvat. Pe fondul unor nemultumiri accentuate acumulate pe anumite probleme mi-am dat demisia. Venise vremea sa-mi reiau programul antreprenorial.

In 30 martie 2001 se naste Marketing I.T. cu doi asociati: subsemnatul cu 70% si parintii cu 30%. Impartirea nu avea nici o legatura cu participarea financiara reala la capitalul social si la cheltuielile de infiintare care apartinea 100% asociatilor. La data aceea, ca si acum de altfel, eram aproape sarac lipit (doar financiar). Referitor la asta mentionez ca toata finantarea din 2001 pana acum a fost facuta de asociati, din pacate intr-o formula nefericita care ne-a costat foarte mult.

Am inceput prin a cauta directii imediate de activitate. A durat ceva si abia spre toamna am realizat ca trebuie sa ma indrept preponderent catre servicii. Pregatirea in "domeniul" IBM m-a ajutat sa ma inregistrez ca partener IBM. Lucram singur la domiciliu si mergea foarte greu deoarece imi distribuiam energia si timpul pe multe tipuri de activitati. Abia in primavara lui 2002 am consolidat o oferta de asistenta si consultanta in marketing si IT&C pe care am inceput sa o promovez.

Aici trebuie precizat ca niciodata nu am avut un buget pe termen mediu pentru activitati si doar de doua ori am avut bugete neindestulatoare de cheltuit imediat. Intreprinderea a putut sa mearga mai departe in cea mai parte datorita investitiei mele prin munca, vointa si desigur potentialul profesional important de care dispuneam. Nu am avut niciodata salariu si nu am luat concedii sau vacante, cu cateva mici exceptii aproape nesemnificative. De multe ori am facut datorii. Cand mai veneau bani in firma se duceau pentru plata datoriilor. Incasarile sunt absolut nesemnificative fata de cheltuielile facute, deopotriva financiare si forta de munca. Intodeauna cand aveam de facut o cheltuiala cat de mica intrebam asociatul si el imi rezolva sau nu problema. In privinta evolutiei financiare se poate consulta documentul anexat la acest raport.

Nu am apucat sa duc la bun sfarsit campania de promovare pe care o începusem cand am descoperit o noua oportunitate care mi-a acaparat toata atentia si resursele - afacerea PEA care inseamna Panouri Electronice de Afisaj cu LED-uri sau Panel for Electronic Advertising care gazduiesc PICC - Portaluri de Informatii Comerciale si Comunitare.